PLATFORMA CIVICĂ
MOLDOVA MARE

ȘTIRI    /    ARTICOLE    /    VIDEO MOLDOVENEASCĂ    /    РУССКИЙ    /    ENGLISH
TOATE ARTICOLELE
<<< Înapoi la cuprins
Autor: Victor Paladi

MOLDOVA 1918

ISTORIA INTERZISĂ A MOLDOVEI
(capitolul „unirea”)
„Ce noroc să fii romîn...”
Moldovenii n-au avut acest noroc... muntenii i-au tratat altfel... ca pe nişte moldoveni nenorociţi... norocu ista ardă-l focu...
Eterna întrebare: Cînd moldovenilor li-o fost mai ghini... „cînd romîni s-o dus da ruşî încî n-o vinit” s-au...

-Moşu! Ce trăiri ţi-au lăsat matale revoluţiile, unirile şi eliberările secolului XX? - întreabă jurnalistul romîn Cristian Tabără de un ţăran.
-Apă-i-i, tata spune că pe cînd ţariu trăie...
-Lasă-l în pace pe ţar moşule! Ce făceai matale în toamna lui ’17?
-Încă eram liber...
-Da după unirea din ’18?
-Torturat.
-Da după eliberarea din ’40?
-Deportat.
-Da după unirea din ’41?
-Torturat.
-Da după eliberarea din ’44
-Deportat.
-Apăi cînd ţi-a fost mai bine moşu?
-În burta mamei măi băeti.
Ocuparea Republicii Democratice Moldoveneşti de către Imperiul Valah-muntenesc mascat romînia.
Telegramă către Sfatul Ţării: „În Leova au întrat două regimente româneşti. Prin mitraliere au fost împuşcaţi cinci ruşi. Are-stările continuă” (7-12-1917). Telegramă: „Satele Pogăneşti, Sarata-Răzeşi, Voineşti sînt înconjurate de armate române. Se împuşcă în popoulaţie, urgent cerem ajutor militar” (comitetului sătesc Mingir 9-12-1917). Telegramă: „Satele vecine Topor, Pogăneşti, Voineşti sînt înconjurate de armate româneşti. Autorităţile sînt luate prizonieri. E rîndul Cărpinenilor...” (comitetul sătesc Cărpineni).
Pe data de 6-7 ianuarie 1918 armata română a ocupat oraşele Cahul, Bolgrad, Ungheni şi toate satele din zo-na. Oraşul Cahul a fost declarat de români sub stare de asediu. Pe 6 ianuarie ostaşii garnizoanei din Chişinău dezarmează un eşalon de români sosiţi în gara Chişinău. O parte din soldaţii români s-au predat alţii s-au ascuns în pădure. Pe 7-0I-1918 uni-tăţi româneşti au ajuns la Ghidighici dar au fost respinse de către unităţile militare moldoveneşti la 18 verste spre Călăraşi. Congresul ţăranilor din ju. Soroca protestează în mod categoric împotriva inrtării armatei române în Moldova. La Bender a fost format Comitetul Salvării RDM. La Bălţi Congresul al II-lea al deputaţilor ţărănişti din acest judeţ a hotărît: „A nu recu-noaşte puterea Sfatului Ţării care nu exprimă voinţa norodului, să fie arestaţi membrii vinovaţi”. Pe data de 6-0I-1918 preşe-dintele Sfatului Ţării I Inculeţ şi şeful guvernului P Erhan expediază guvernului român telegrama Nr. 757: „Protestăm contra întroducerii armatelor române pe teritoriul R Moldoveneşti. Cerem în mod categoric oprirea imediată a trimiterii armatelor şi rechemarea neîntîrziată a armatelor deja întroduse. Întroducerea armatelor române în Basarabia ameninţă cu grozăviile războ-iului civil, care deja a început”. Pe data de 8-01-1918 cu permisiunea preşedintele Sf Ţării I Inculeţ, ministrul de război Gh Pîntea a dat ordin armatei RDM să plece pe front împotriva vrăjmaşului român. Armata tinerii RDM prost orgnizată şi modest înarmată nu a fost în stare să opună rezistenţă armatei regulate române care pînă la urmă a preluat controlul asupra întregului teritoriu al Moldovei. După eşecul operaţiunii militare a armatei moldoveneşti preşedintele Satului Ţării I Inculeţ dezarmat atît militar cît şi moral a acceptat propunerea muntenilor de a vinde romîniei la un preţ de 2 milioane de lei RDM.

Prim-ministrul romîniei Costantin Argetoianu, despe „eroul unirii” Ion Inculeţ.
„Inculeţ, o rîmă în neantul căruia un făcător de minuni umflase un stomac şi proiectase o pereche de urechi şi un nas formida-bil menit să miroase la distanţă şi să discurce în tufişul vieţii poteca cea bună. Se pretindea docent la Petrograd, purta o unifor-mă uzată de praporşic, nădragii negri şi zoioşi îşi ascundeau capetele de ruşine în carîmbii unor cizme de lux, probabil şterpe-lite în numele sfintelor principii ale Revoluţiei. Inculeţ care pe lîngă noroc mai avea o mentalitate de delicvent şi în suflet mo-cirla tuturor perversităţilor, a mers departe. Că a ciupit două milioane de lei sub Margheloman la Chişinău prin deputaţii Pile-scu şi Corteanu ca să voteze la Sfatul Ţării alipirea Basarabiei la patria-mumă, că s-a dat ca o lichea cu toate partidele ca să fie ministru, sînt lucruri care nu m-au mirat. Ceia ce m-a mirat şi n-am putut să pricep e că acest excriment moral, acest nemernic şi incapabil, acest necinstit şi necredincios a izbutit să ajungă stăpînul necontestat şi atotputernic al unui guvern românesc. (Dacă acest Argetoianu l-a numit pe Inculeț excrement, de ce noi moldovenii, ar trebui să-l tratăm pe Inculeț ca pe altceva..?)

Cinizm şi aroganţă munteano-vicleno-romînă.
Apelul comandantului armatelor romîne generalului Prezan adresat moldovenilor pe 12-01-1918. (cu 2 luni pînă la „unire”) „Cetăţeni moldoveni! Cum v-aţi putea închipui ca soldatul român, tocmai el să vie în ţara fraţilor săi ca să-i împedice pe ei de a făptui şi ei dreptul lor. Vă declar sus şi tare că oastea română nu doreşte altceva decît ca prin rînduiala şi liniştea pe care le aduce să vă dea putinţă să vă statorniciţi şi să vă desăvîrşiţi autonomia şi slobozăniile voastre precum v-eţi hotărî voi singuri. De îndată ce se va statornici rînduiala şi liniştea, ostaşii români se v-or întoarce la ei acasă”. Un alt şmecher-romîn generalul Broşteanu declară: „Mulţi cetăţeni ai Republicii sînt cuprinşi de bănueli şi frică pentru libertăţile lor. Paza depozitelor, tran-sporturilor şi a drumurilor de fier, iată scopul pentru care s-a trimis aici armata. Creaţi-vă viaţa d-stră cum credeţi şi nimeni nu se va amesteca în ea”. La doar o săptămîni, atunci cînd şeful guvernului RDM P Erhan a încercat să-i lămurească generalului Broşteanu că în Republică sînt legi care trebuesc respectate, acesta din urmă i-a tăiato: „Eu sînt judecătorul aici!” Cînd s-a ce-rut eliberarea a doi deputaţi ai Sf Ţării arestaţi de romîni generalul Broşteanu a declarat hotărît că arestarea deputaţilor Sf Ţării nu o consideră amestec în treburile interne ale R Moldoveneşti. Cu patru zile înainte de „unire” ministrul de externe romîn
C Arion declara: „dacă nu va fi unire, va fi anexiune!”. „Noi am hotărît să trimitem armatele necesare ca să ocupe Basarabia ca să permită celor de la Chişinău să îndeplinească ultima formalitate. Unirea solemnă”. Declaraţiile ministriului Arion doar confirmă faptul că regimul romîn printr-o politică de intimidare şi oprimare a deputaţilor Sf Ţării, a reuşit să legalizeze ocupa-ţia. Să nu uităm că o bună parte a deputaţilor Sf Ţării au fost împuşcaţi de fraţii romîni care au venit, vorba lui Broşteanu „să vă ajutăm la întemeierea drepturilor şi slobozăniilor voastre”.
”Sîngele apă nu se face”, papagaliceşte cîrîe Traian Bey Băsesku, personaj care ne are - de frați…
...Am fost înaintea sosirii trupelor române în satele Baraboi judeţul Bălţi şi Frasin judeţul Soroca, am liniştit populaţia cerîn-dule paşnica întîlnire a fraţilor. Nu era uşor de convins... În satul Frasin au început a striga că „cînii îi aduc pe români”. Au so-sit trupele şi a început măcelul nemaipomenit... Un locotenent tînăr a împuşcat în satul Anfisovca şase oameni absolut nevino-vaţi. Diviia I de cavalerie a omorît 9 oameni în comuna Drăgăneşti judeţul Soroca fără nici o judecată. (A-ndru Mîţă, deputat)

Basarabia - lacrimă eternă pe obrazul romîmului... (radio romînia)
...Fratili mamei meli, Costea îl cheama, o zîs către un soldat romîn că „la ocnă omu sî ştii mai liber decît în romînia voastră”. Vorba asta lo costat viaţa şî pi dînsu şî pi încă un băietan cari iara cu dînsu şî cari o sărit să-l scoată din mînili soldaţîlor cari o venit la cheamari... Ciilanţ doi băeţ cari mai iarau apu o scapat numa cu bataea... Ave 19 ani. Mîca, Dumnezău s-o erti, ştiu că l-o mai plîns, cît o trăit apu o blastamat şî o plîns, pînă la urmă s-o eşît din minţ... Numa mamă să nu cii, că durerea di mamă cu nic n-o tămădueşti... (De la lume adunate)

În sala de judecată.
-Acuzat! De ce te-a schilodit jandarmul?
-Apu, jandariu m-o pus sî spun o poezîi în cari să-ni exprim nemărginita dragosti faţî di patria-mumî romînia.
-Şi de ce nu ai recitat?
-Am spus d-nule judecători.
-I-a spune, ceai spus?
-„Ci sî-ţ spun eu ţîi, mumă-romînii? Eu nu ştiu cini ti-o fatat,
Pi sămni, măta o fost oae, da taică-tu o fost magari,
Di zgheri la moldoveni ca capra, şî-i vezi duşmani ca pi tatari”.
-A-jun-ge! La zid cu el! La zid!
Moldoveni! La data de 27 martie 1918, adică la momentul unurii aşa-zisa patria-mumă romînia avea pe teritoriul Moldovei de Est peste 100 000 de feciori olteni bine înarmaţi. Militari, jandari, agenţi de siguranţă, poliţişti, tribunale pe roţi, au tăbărît cu toate „uneltele unificatoare” peste Moldova de Est. În acele zile „de mari trăiri romîneşti” conducerea armatei romîne ”eli-beratoare”, printrun ordin al comandamentului militar a întrodus pe capul moldovenilor dintre Prut şi Nistru pedeapsa cu moartea. Pe data de 1-08-1918 în baza decretului nr.1626, regele păgîn Ferdinant a anulat toate drepturile şi libertăţile cetăţe-nilor Moldovei de Est instaurînd regim de război pe întreg teritoriului „basarabiei dragi”, regim care a fost anulat pe data de 15-09-35.
Timp de 17 ani de zile „multiubiţii basarabeni” au suportat regimul criminalo-romîn care i-a ţinut sub stare de ase-diu. În timpul răscoalei de la Thighina (mai 1918) patria mumă a ucis peste 350 de moldoveni care au opus rezistenţă „dra-gostei de mumă.” În timpul răscoalei de la Hotin (ianuarie 1919) muntenii-împeliţaţi-romîni au ucis peste 12 000 de răsculaţi, i-ar alte cîteva mii au fost arestaţi şi romîneşte torturaţi. În urma atacului armatei romîne care a folosit artileria grea, locuitorii regiunii s-au pomenit în mijlocul unui inel de foc din care foarte puţini luptători moldoveni au scăpat cu viaţă. În septembrie 1924, la şase ani de la „mult rîvnita unire”, în urma măcelului organizat la Tatarbunar de armata regulată munteano-romînă în frunte cu generalul-criminal Rudeanu şi amiralul-criminal Gavrilesku, peste 300 de răsculaţi dintre cei peste 6000 care s-au ridicat împotriva „dragostei de mumă”, au fost ucişi de armata „patriei-mume”.
Pentru a potoli ura faţă de mumă, guvernul romîn a trimis la Tatarbunar 10 regimente de infanterie, cavaleria şi artileria grea. Acest măcel a rămas în istorie şi prin faptul că în timpul evenimentelor respective muma-romînia, a folosit proiectile cu substanţă chimică (arma chimică) pe sufletele „celor mai iubiţi dintre romîni”, care cică sînt basarabenii... La procesul „celor 500” desfăşurat la Tatarbunar a asistat şi o de-legaţie europeană în frunte cu scriitorul Anri Barbius care mai tîrziu în cartea sa „Călăii” scria: „Dacă în trecut nu eram revo-luţionar, reîntors din acest haos tragic din sudul europei, revoluţionar era să mă fac..” Măcelul romîno-barbar de la Tatarbunar a fost condamnat oficial de personalităţi precum Albert Einştein, Bernard Şhou, Mihai Sadoveanu şi mulţi alţii.
Deputaţii Sfatului Ţării care pe 27 martie „au făcut unirea”, cu plecăciuni dar şi cu curaj pe lîngă stăpînii munteni... ...Cerem restabilirea prin decret guvernamental a libertăţii cuvîntului şi conştiinţei, cerem inviolabilitatea tuturor cetăţenilor din Basarabia, cerem reîntoarcerea în Sfatul Ţării a celor deputaţi care au fost expulzaţi, cerem suspendarea stării de asediu şi restabilirea garanţiei constituţionale, cerem întoarcerea jandarilor în căzărmi şi supunerea acestora administraţiei civile, cerem rechemarea la serviciu a tuturor funcţionarilor basarabeni concidiaţi din instituţii, cerem restabilirea drepturilor violate ale mi-norităţilor naţionale, cerem crearea unei comisii speciale pentru cercetarea tuturor călcărilor de drept comise de autorităţile ci-vile şi militare în Basarabia. (Urmează 40 de semnături)

Mihail Sadoveanu, în drum spre Chişinău. 1919
...Printre ofiţerii români se numără şi oameni cu bun simţ,. Cu alţii lucrurile merg mai greu... Aceştea azvîrleau cuvîntul bolşe-vik ca o palmă în dreapta şi în stînga înaintînd ca într-o ţară inamică. Aceşti copii ai tîrgurilor lepădau c-am des bonuri de re-cheziţie pe petice de hîrtie iscălite invariabil Popesku, nume devenit fantastic printre Prut şi Nistru. Istealalţi, îi ţigan care ca-ută să mă încredinţeze, surîzînd - un mazil. Mai întîi sudue de spurcă pămîntul, al doilea toţi se laudă că-s de neam mare şi au moşie.
Romînia criminală şi ”lacrima eternă pe obrazul moldoveanului”.
…Jandariu o întrat în camară o luat doi tobultoci cu grăunţă că numai atîta era. Tăbultocu cel mai mare l-o pus în spati, da pi ceal mai mîţîţăl îl duce în mînă. Mama o alergat din urmă o apucat di sacu ceal din spate şi trăge înapoi. Jandariu s-o întors şi cu tăbultocu ceal din mînă i-o tras mami în chept şî mama s-o dus hăt dea rostogolu... Da el psînicî de cudă că atunci cînd i-o tras mamei cu sacu apu s-o împrăşiet grăunţîli, apu o trîntito iar pe mama la pămînt şi o început ai baga grăunţă în gură cu deasîla... Na, saturîte, saturîte strîga la dînsa. Noi, copchii răcnem, mama plînge... Mama cît o trăit apu i-o blastamat. Să le să-ce rădăcina lor şî copchiilor lor să dee Dumnezău, aşă zîce... (De la lume adunate)

„Sîngele apă nu se face...” (Traian Bey Băsesku)
...Toată ţărănimea este cuprinsă de mînie. Pentru cea mai mică nesupunere, manifestare de protest, cetăţeanul este declarat bolşevik, spion rus şi îl bat fără milă. Bătrîni încuvoiaţi sînt loviţi cu pumnii în faţă pentru că nu pot sta la comanda drepţi în faţă „domnului jandarm.” Această strînsură s-a năpustit cu furie asupra provinciei nenorocite ca asupra unei prăzi lipsite de orice apărare. Setea de îmbogăţire rapidă iată călăuza majorităîţii din ei. (Depu. Pan Halipa, Ion Codreanu. 18 semături 1921)

Badjocoră în stil olteano-român şi ”lacrima eternă pe obrazul moldoveanului”
...Ţîgani, ţîgani şi-atîtai tăt! Să nui văd în ochi! Pi noi moldovenii ni aveu di tari proşti... Nu-ţ da voe să te sîmţ Om. Moldova-nu nu ave cuvîntu, nu ave niş un drept. Doamni fereşti să zîs tu ceva dispri conduciri, dispri armată... Iarau nişti draci, nişti pă-cătoş, sî-i pupat un pumn, nu avei ci lua de pe jos, da băteu în băitoii iştea de doi metri di moldovenii di işă fum dintrînşî. Nişti parşîgi, draci! Amu uiti că vin aiştaea, Băsesku o fost, ci treabă ari el? El deamu îi stăpîn aicea? El să cii stăpîn pi mintea lui şî pi femeili lui... Să-ş ei drapelu şî s-o rupă din loc... Tata neu aşă zîce: Măi Ilieş! Uiti dacî în faţa me ar sta un romîn şî un om, nu ari afaciri ci naţii, ţîgan, jdan, şî dacă cineva m-ar puni pi unu dintrînşî să-l împuşc da pi unu sî-l lăs, apu trag în romîn niş nu ma uit! Iaca aşă măsura el ura pi cari o ave pintru romîni. (De la lume adunate)

„Sîngele apă nu se face...” (Traian Bey Băsesku)
...Neacşu, şeful secţiei de jandarmi din satul Zăbriceni a fost prins cu jaf de 100 000 de ruble. La Anfisovca sublocotenentul Novac a luat de la populaţie peste zece cai iar două vaci au fost scoase de la jandarmi de către mine... Nu ştiu dacă trebue să mai vorbesc despre gîştile şi găinile luate de la populaţie de acasă şi chiar din tîrg ziua în ameaza mare fără plată. De aici le-a mers porecla de găinari...(Alexandru Mîţă, deputat)

Găinarii.
O zîs că un oltean părăsind basarabia ca să nu să se întoarcă acasă cu mînili goali, o luat de la un biet ţăran o vacă. -De unde vita, hulubaşule? îl întreabă cucoana olteancă.
-Din mult iubita basarabie!
-Pentru slujbă exzemplară?
-Pe dracu. Am eczecutat bolişevikul şi i-am luat animalul.
-Cum, ai luat viaţa omului pentru o coadă de vacă?
-Am luat şi a găină
-A-a-a, pentru asta face... (Memorabil rămîne momentul cînd un veteran al armatei romîne prezent la emisiunea „Surprize” (TVR-1) mărturisea: „Retrăgîndumă înapoi spre Prut, m-am ascuns, am înoptat, dimineaţa am prins o găină...

„Românii... nu naţiune, nu oameni... Specie!”
...Țărănimea noastră în număr de aproape 2. 000 000 de oameni este atît de revoltată de dezmăţul armatelor şi a jandarmilor că în cel mai adevărat mod visează să se despartă de România. Dacă din pricina unui jandarm pe o singură voloste (3-4 sate) ge-mea toată volostea, ce să mai zicem de 5-6 jandarmi încărturiţi în fiecare sat. Dacă vom mai adăuga 50.000 de armată care tră-esc în afara legii şi jefuesc tot ce le cade sub mînă, organizînd atacuri regulamentare cu focuri de armă asupra locuitorilor paş-nici, va fi înţeleasă fraza ce circulă în societatea noastră că „românii nu sînt o naţiune ci o specie”. Ţara noastră geme de la un capăt la altul. Înfloresc aşa fărădelegi, ocări şi batjocuri care n-au fost de veacuri... Vremea absolutismului ţarist ni se pare un rai. (N Alexandri, depututat)

Jaf în stil olteneano-român şi ”lacrima eternă pe obrazul moldoveanului”
...Di dînşî nu era loc sî te aperi, nu era loc... Jandari în bazari erau tăt timpu. Vineu şi îţi luau din mîni găina, leşu, gînscă, ci avei, ca ţiganii. Eu mă ducem cu tata, el lăsa căruţa mai departe di tîrg, aduce cumpărătoriu la căruţă şi iaca aşă di fiecari dată. Ci feli di oameni aiştea iarau, ci feli di minti aveu dacî o ajuns cî prindeu găinili în coteţ, bagau mîna şî scoteu ouăli dintrîn-sîli? Cu ci luau di la oameni sî hrăneu... Aşă nu iarau rău îmbracaţ da psînicî producţii nu aveu dacă iarau tăt timpu flămînz... Da la şcoală... mai dăunăz romînii o arătat cum un şcoleri l-o bătut pi un învăţători, o arătat să-i ştie tătî Europa, macar nu lii ruşîni... Învăţătoiu în fiecare dimineaţă trimite la rîpă un şcoleri dupa un mănunchi di lozii ca să-i ajungă pi tătî zîua... apu sa-raci di noi... Tăţ umerii erau viniţ... Dupa ci rupe tăti vergili apăi numa îţi pune mîna pi umerili viniti şî cînd apasa oleacă apu ti îndoei ca săcerea di dureri. Nişti bandiţ! Sî băteu joc di copchii oamenilor. Cîn s-o dus apu lumea sî făce cruce c-o scapat... (De la lume adunate) „O fi fost OM da nu ”român” acest Ionescu...”
...În judeţul Bălţi bătăile au luat proporţii aşa de mari încît pare că au ajuns un întreg sistem de administrare. Bat militarii, bat jandarmii, bat perceptorii. Pentru a ilustra unde s-a ajuns cu bătăile este destul să amintim că în satul Mărăndeni n-a răms aproape un sătean nebătut. Vizitarea arestului preventiv din Bălţi făcută de subcomisiunea anchetării parlamentare în ziua de 29. 10. 1920, ne-a descoperit urmele vii ale unor torturi neînchipuite. O serie de deţinuţi au fost chinuiţi cu ferul înferbîntat în foc, precum şi cu ouă fierbinţi sbsuori de către jandarmi şi agenţi de siguranţă. Unuia i-au fost tăiate palmele cu cuţitul, iar peste răni i-a fost pusă sare. Băiatul Filip Caraiman de 15 ani din comuna Dumbrăviţa a fost chinuit cu ouă fierbinţi subsuori de către jandarmul călău Ştefan Anghel. Nu sînt cuvinte pentru a lămuri aceste crime. (prefectul judeţului Bălţi, Ionesku)

În sala de judecată.
-Acuzat! De ce te-a schilodit jandarmul?
-Apu, jandariu m-o pus să cînt un cîntic dispri „viaţa înfloritoare a basarabenilor”.
-Şi de ce n-ai cîntat?
-Am cîntat d-nule judecători, da sî vedi cî cîntecu o fost pre di jăli...
-Ia cîntă, ce-ai cîntat?
-„Poporul neu basarabean, noroc di fratili oltean, valiu, valiu.
El întră ’nfloritor în casă, îţ e pînica di pi masă.
Îţ scoati gita din ocol şi-o trece Prutu ’înfloritor,
El spatili ţî-l ’nfloreşti, atunci cînd ghiciu mînueşti, valiu, valiu, valiu, valiu..
El, însă-şi El, esti o floari, nea Ţiţi Rapăn şî Putoari.
Da eţ măi drac-oltean patretu, ochinca, ghicu şî buchetu,
Şî duti măi-tu borîturî, di undi ai eşît ... patrulî!, valiu, valiu, valiu, valiu.”
-A-jun-ge! La ocnă cu el! La ocnă!

Specia român şi sadizmul sălbatic al muntenilor
...Dacă întru-n sat oarecare veţi găsi 5-10 oameni care au fost bătuţi de strajnicii ruseşti în timp de 100 de ani cît timp au stă-pînit ruşii Basarabia, apoi vă asigur că veţi găsi 50-100 de oameni bătuţi de soldaţii şi jandarmii frăţeşti şi iară cu menţiunea că „în Rusia nu se bate aşa cum bate românul”. În satul Chetroşica Veche întru-n timp aproape toţi sătenii se refugiaseră în cîmp ca să nui prindă jandarmii din Fîntîna Albă şi să-i bată. Şi cum îi băteau! Nu mai vorbim de trăgătoare şi de călcări în picioare, îi spînzurau cu picioarele în sus şi îi băteau la tălpi. Adevăraţi sadişti! Pînă la moarte şi în pămînt va duce această generaţie ura contra ţiganilor de peste Prut cum zic ei. (A. Mîţă, deputat.)
…Frunzuliţî mărăcini, gre nii viaţa cu romîni, gre îi viaţa îngiugatî şi pînica împrumutatî.
Am strîns copchii la oalî, ş-o mîncat cu mîna goalî, că pîinea ce-am adunat o luato în Regat,
O luat tăt ce-am avut, şi-oi mînca pită de lut.
…Plîngi lumea di s-îneacî, cî s-o smintit di tăt romînu, pumnu şi îngiurătura o adus pi noi străinu.
Di cînd o venit romînu şi ne bati zîua mari, s-o-mplut basmaua di lăcrini şi pădurea cu fugari.
…Măi romîni, măi străini, nai ave suflet de cîni, nai ave sufletu rău, te-ai lăsa de capu neu,
Şî ţa-i faci trecătoari şi te-ai duci pisti mari, şî ţa-i faci şî o punti, şî te-ai duci pisti munti. (De la lume adunate)

Toate „anchetele” şi „sancţiunile” nu pot da nici un rezultat, n-au nici o însemnătate cîtă vreme rămîne în picioare oroarea sis-temului însuşi pe care nici negrii din coloniile africane nu-l pot invidia. Mulţi vor spune că regimul excepţional din Basarabia e necesar pentru a stîrpi „banditizmul” şi „bolşevizmul”. Actele de „banditizm” şi „bolişevizm” sînt de cele mai multe ori un produs direct al acestui regim pentru a justifica menţinerea regimului excepţional. Un om torturat, jefuit a cărui cinste famili-ală a fost grozav atinsă în neputinţa de a găsi nicăieri dreptate în urma unui act de disperare, adesea nu mai are altă ieşire decît calea tradiţională haiduciei, calea pădurii... (C Stere deputat 1922)
„Basarabia – lacrimă eternă pe obrazul romînului...” (radio rominia)
...Lumea o suferit mult pi timpu romînulu... La romîn moldovanu nostru n-o fost liber... romînu, aista nui un popor vrednic, o lumi bună cari sî stimezî omu... Moldovenii întotdeauna o fost şî cuminţ şî muncitori da crezari n-o mai avut... nu ştiu di ci da tăt rău din carii făcut romînu apu pi chelea moldovanulu s-o văzut... Bataea o fost în capu mesî. Bataea iara şî la şcoală şî lîn-gî şcoalî şî pi deal şî pi vali şî pi drum şî undi vrei. Da deamu dacî agiungei la postu di gandari, apu deamu ţîniti... Nu nii dor sîi văd! Aşă cum nu ţîi dor, sî ma scuz di cuvînt, di-un cîcat di cari nu ţîi dor pintru cî puti, aşă nu nii dor niş di romîni! Da vez cî ii nu tintrebî, ii sî bagî... zărăz... (De la lume adunate)

„O fi fost Om da nu romîn acest Cocea...”
...Avem oare dreptul să cerem basarabenilor, ruşilor, evreilor şi chiar moldovenilor basarbeni ca ei să-i iubească pe români? Ce am făcut noi în acei patru ani de administrare? Ei au avut o ţară liberă, revoluţia rusă le-a oferit toate drepturile şi libertă-ţile dar ce le-am dat noi în schimb? Jandarmi, agenţi ai siguranţei! Perceptori hrăpăreţi! Toţi bandiţii din vechea Românie! Şi acum doriţi să fiţi iubiţi? Doriţi ca basarabeanul să iubească pumnul şi călcîiul jandarmului? (Nicolae Cocea, avocat. 1924)

Jaf în stil olteano-romîn şi lacrima eternă de pe obrazul moldoveanului...
...Eu nu am di undi să-l ţîn minti pi tata pîntru cî avem v-o doi ani pi-atunci (1926). Jandari o luat di la noi şăsî oi şî o giuncî şî li-o închis întru-n ocol îngrădit cu plăsăli. Plăsălili celea erau leagati di la pom la pom, mai în scurt s-o prinit un fel di ocol şî iaca acolo romîni o închis gitili luati di la mai multî lumi nu numa di la noi. Ii li luau şî li treceu în romînia, li duceu acolo di undi erau viniţ... Noaptea, tata şî moş Ion s-o dus ş-o dizleagat o plasă diaceia şî o început a mîna animalii afarî din ocol. Ii s-o dus cu gîndu ca sî scoatî oili şî giunca şî sî li mîi pînă la Pelenia, sî li-ascundî. Moş Ion trăe cu sora lu tata la Pelenia. Nu da deamu voi ştiţ cî oaea-i oae, noaptea o început a zgheara... N-o mărs ii mult cî jandari s-o pus pi urmili lor. Glonţu l-o agiuns din urmî întăi pi tata dupa cari şî pi moş Ion. Asta o fost tătî povestea. Tătî viaţa me i-am dus doru... Mama parcă o văd, cîn sî întîlne pi drum cu romîni cu popa, popa tot de-acolo iara şî tot hoţ, dupa ci trece di dînşî apu sî întorce sî stuche în urma lor. Tari i-o urît... Da cum altfeli? Omu cari îţ e gita din ocol da pi urmî şî viaţa, di nimea nui dorit... (De la lume adtnate)

Moldovenii şi patria-mumă dementă
...Populaţia judecă despre România şi români după funcţionarii răi, perceptorii pungaşi veniţi din Regatul vechi şi după proce-deele ce le aplică aici... Pentru ţărănimea noastră numele de „România” şi „român” au devenit sinonime cu cuvintele - duşman În mintea ţăranului cuvîntul „jandarm” este egal cu „călău”, iar cuvîntul „perceptor” cu „pungaş”. Lumea nu se sfieşte să spu-nă că „România este o ţară semisălbatică...” Mai întîi s-a trimis armată compusă din elemente munteneşti şi olteneşti pe cînd trebuia să se trimită moldoveni care sînt mult mai aproape de noi, graiul, caracter, obiceiuri... (I Pelivan, E Popovici, senatori)
În sala de judecată.
-Acuzat! De ce te-a schilodit jandarmul?
-Apu, jandariu m-o pus să cînt cîntecu „noi sîntem romîni, noi sîntem pe veci aici stăpîni”.
-Şi de ce n-ai cîntat?
-Am cîntat d-nule judecători.
-Ea cîntă, ceai cîntat?
-„Voi sînteţ romîni, hîr-r-r-r, mai răi ca nişte cîni, voi sînteţi pe veci aici stă...”
-A-jun-ge! La ocnă cu el! La oc-nă!

O fi fost Om da nu romîn acest Inescu..?
...Trebuesc luate cît mai neîntîrziate măsuri pentru curmarea acestui rău. În acest scop am cerut prin Secretariatul general de la interne pedepsirea unor jandarmi care bătuseră pe nişte arestaţi întru-n mod oribil, iar prin altul ceream trimiterea peste Prut a 14 jandarmi care nu făceau pentru Basarabia. Pînă acum nu văd că s-ar fi luat vre-o măsură... Pentru a vedea c-am ce elimente sînt printre jandarmi, e deajuns să arăt că actualmente un şef de secţie este depus sub învinuirea că atacă lumea la drumul ma-re (haiduc...), iar un altul depus că a împuşcat un evreu, negustor de lînă, pe care mai întîi îl luase la bătae fără nici un motiv. (dacă îi da romînulu lîna...) Cît priveşte arestările care în cea mai mare parte au fost acompaniate de bătăi, cu legarea mînilor şi picioarelor, ele de fiecare dată au fost făcute fără nici un motiv... Cea mai mică protestare contra abuzurilor diferitor funcţi-onari era calificată ca „bolşevizm” şi atrăgea după sine în mod inevitabil arestul şi bătaia. Populaţia rurală a acestui judeţ toată curat moldovenească răbdătoare, împăciuitoare şi paşnică, cu un suflet cinstit şi curat, printro administraţie cinstită, demnă şi dreaptă uşor ar fi putut să fie îndreptată sufleteşte către noi, cei din regat, dar aşa de multe au fost abuzurile, aşa de grozave nedreptăţile şi asupririle încăt jandarmii, şi nu numai ei dar şi alţi funcţionari, au săpat o prăpastie între cei de aici şi cei din regat... (Ionescu, prefect de Bălţi) (Din raportul subcomisiei de anchetă)
...Am constatat că ofiţerul însărcinat cu ridicarea grîului a bătut crunt pe mai mulţi locuitori din comuna Brătuşeni. Grîul strîns de către ofiţerii Diviziei a II nu a fost plătit. Perceptorii şi mai ales agenţii se poartă brutal cu populaţia. Locuitorii sînt înjuraţi şi bătuţi. Cu ocazia strîngerii dărilor, li se ridică locuitorilor lucrurile din caşă fără ca ei să fie mai dinainte preveniţi prin vre-o formă, cît trebue să plătească...
...Dacă romînu întra în ogradă, cum în ogradă, că atuncea nu mai iara garduri aşă cum amu, da dacă întra, apu tu trebuei să ai grijă să nu iasî cu mîna goală... Aşă cum vini ţîganu amuea în zîlili noastri, cînd îl vez întrînd pi poartă apu deamu ştii că vini sî ceară, altă treabă el nu ari, apu aşă ştiem atunci că cîn întră romînu pi poartă apu vini sîi dai... La noi iara o uşă la şuică, la spatili căsî şapu mama cîn vide jandarii pi fireastă, apu işă pi uşa ceia şî dacă iara vară apu sî ascunde în popşoi, în malai, undi apuca... Rămînînem numa noi copchii sîngurei, tată murisî cînd noi iaram mititei... Dacă-i plăce un lucru bun care era pi lîngă casa omulu, apu ţî-l lua niş nu îndrăznei să-i zîci ceava... Iaca la sărbători apu tătî lumea trebue să meargă la biserică, vez tu iarau tari credincioş, da cînd s-o cărăbănit de-aici apu tăti icoanili le-o scos dim biserică şî le-o dus în romînia, pîn şî candila o luato... ii zîc că numa ruşî o luat... Ni-o curăţît şî romînu ghini. Nu ţîi doresc o mii di ani! (De la lume adunate)

Cîntecul ocnaşului
Frunzî verdi mărăcin, toamnili sî duc şi vin, numai eu pi loc rămîn şî tomnez ca un salcîn.
Salcînu cu vorba lui, eu cu glasu mutului.
El în iarbî di imaş, eu în strai di ocnaş, el la drum creşti frumos eu ca urzîca ghimpos.
Au dat hoardi dinspri Prut şî Moldova o căzut, o chicat sub cel ostaş cari m-o făcut ocnaş.
Nu ’ngheaţa Prutule apa, lasă cît mai largă groapa, sî chici la fund străinu, cum di floari mărăcinu.
Prutule eşti chin şî jăli, nu uita grijîli meli.
Decît frati cu românu, mai bun frati cu salcînu, românu ma bate-n cui, salcînu la frunza lui,
Faci umbrî sî mesăsc şi drumu sî-l hodinesc, faci dos toamna cîn plouă, şî-ni aduci viaţă nouă,
Poati oi scăpa di drob şî di viaţa gre di rob. (De la lume adunate)
…S-înţălegi c-ţîn minti timpurili celea... Eu draga me îs născută în ’26 şî tăti amintirili meli îs leagati di sărăcia în cari trăe lu-mea pe timpu romînulu. Muncei şî tot nica n-avei... Ti juche statu da mai tari ti jucheu acii cari vineu să ei pîntru dînşî. Pîntru stat iia luau poati mai rar da pîntru gura lor, tari des mămucă... Dacă avei cîteva găini apu ouă nu mai avei. Jandariu vine, sî aşaza la masă şî trebue săi caţ în cinsti fără a scoati un cuvînţăl. Pi timpurili celea oamenii di nica pi lumi nu sî temeu mai tari ca di romîni... Da cînd sî duceu înapoi la dînşî pisti pod, pisti Prut, vez tu cî vineu alţî în loc... Unu cîn s-o dus apu di la un ve-cin di aicia o luat căruţa da di la altu o luat un cal... O încarcat căruţa ceia cu fel di fel di mendri şî atîta l-o mai văzut. Saracii oamini, v-o doi ani di zîli tot o aşteaptat ca jandariu sî li aducî calu şî căruţa. El cîn s-o dus apu li-o spus cî a sî li aducî înapoi. Ţîn minti nouă di cîteva ori ne-o luat găinili, da alt jandari o luat di la noi două chilicili di cîrlan aşă întinsî pi beţî cum erau, aşă şî le-o luat. Mama blastama şî plînge di săre cămeşa di pi dînsa... Tari iubeiu ii cojocelili şî jaletcili di cheli... Dacî nu li dai dos apu rămănei fără cojoc... Trebue să dai bucata di pîne, că dacă nu, apu ti băte şî ţi-o lua, aşă iara. Mai tîrzîu cînd avem v-o 15 ani apu am înţăles cît di badjocorită era lumea noastră de fraţî iştea a voştri.
-Păi, nu mi-s fraţi. În orice caz eu sînt departe de al avea pe romîn de frate.
-Nuştiu, nuştiu draga me, da mari sătăni o fost... tari s-o bătut joc... din cali-afară... (De la lume adunate)

...Romînii erau straşnici oamini, straşnici. Îi ţîn mini pintru cî i-am apucat... Iarau răi, răi ca cîni şî jandar da şî militari. Prin ci instructaj cu bătăi şî badgiocorî îi treceu pi cii mobilizaţ, nu dă Doamni niş la prizonieri... O fost şî nemţ şî ruşî, cî deamu ştii, da frica di romîn era straşnicî... Pi tata îl luau la concentrări. Aicea era pînea di strîns da ii îl duceu în romînia sî lucrezî la bo-ieri. Mama cu patru copchii tăţ unu dupa altu, rămîne tăt pi capu ii ş-a nostru... Barbaţî iarau ca şî cum giudecaţ. Numa vineu, stau o săptămînă, două, şî iar îi luau pi trii luni di zîli. La început di război romîni l-o mobilizat pi tata. O murit în Transnistria în ’44. Nemţî şi romîni o lasat tăt şî s-o retras în dreapta Nustrulu da pi moldoveni i-o lasat acolo... Ruşî împuşcau deacolo da aiştelanţ de-aici. Niş pînî az nu sî ştii cini l-o ucis, cî ruşî cî romîni cu nemţ... (De la lume adunate)

-Măi oltene măi! Apu dacî noi romîni şî voi romîni, apu di ci romînu vostru l-o spînzurat pi romînu nostru cu chicioarili în sus la copac şi l-o bătut cu codrişchea la tălchi măi?, întreabă un moldovean de un oltean.
-„Care nu ne dă nimic, acela îi bilişevik!”
-Da-a măi oltene, aşă cînta tattu cu vre-o 70 de ani în urmă pi drumurili „mult iubitei basarabii”. Da ci pute sîi dăi tata neu lu tata tău, dacă el ave o părechi di ochinci şî pi acelea li încalţa numa la sărbătoti?
-Apăi pentru care poznă taicămeu la bătut pe taicătu?
-L-o bătut pintru că nu o vrut sîi dăi ochincili.
-Trebuea să le deie, oricum le încălţa numai la sărbători...

Apel adresat regelui Imperiului Valah-mascat-romînia.
SIRE, Subsemnnaţii senatori şi deputaţi, în număr de 29 din cei aleşi ai Basarabiei în parlament, singuri în drept de a vorbi în numele ei, aducem la cunoştinţă Majestăţii Voastre situaţia disperată a provinciei pe care o reprezentăm. Prin Tratatul din 28. 10. 1920 „România se obligă a respecta şi a asigura locuitorilor Basarabiei garanţii de libertate şi dreptate”. Dar, desigur ace-astă populaţie nici nu s-a gîndit că va fi tratată cu atîta asprime şi chiar vrăjmăşie de organile statului român. Din nenorocire, SIRE, de şase ani Basarabia este cîrmuită într-un fel în care nu mai pot fi cîrmuite astăzi nici coloniile negre din Africa. Sub un regim de excepţie, fără nici o garanţie pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, administrarea de şase ani de „comisiuni inti-rimare” necunoscute de lege, Basarabia e fatal lăsată pradă celei mai grozave impilări şi opresiuni, care fac cu puţină dispu-ieri, bătăi şi schingiuiri zilnice, pînă şi asasinatele oficiale rămîn fără sancţiune. Cînd încercăm să ridicăm glasul nostru în par-lament pentru a aduce la cunoştinţa obştească durerea poporului care ne-a ales, sîntem brutalizaţi şi de pe banca ministerială ni se aruncă certificate de„răi români” s-au „înstrăinaţi”. SIRE, Basarabia nu se simte, nu se poate simţi liberă sub regimul sub care trăieşte astăzi. Regimul actual din Basarabia nu mai poate dăinui! Ajunge experienţa de 6 ani! Poporul din Basarabia ca-de în deznădejde! Ţara şi Coroana nu pot jertfi Basarabia pentru comoditatea unor guverne inerte şi arhaice, fără a compro-mite destinul naţional. Numai această credinţă ne determină a îndrăzni să tulburăm liniştea Majestăţii Voastre, fiind că altfel nu near rămîne să depunem mandatele declinîndune orice răspundere şi lăsînd Ţara însăşi şi istoria să judece pe călăii Basa-rabiei. (P Halipa, A. Mîţă, I. Buzdugan... în total 29 de semnături)
Moldoveni! În semn de protest faţă de umilinţa la care este supusă Memoria noastră de către păgănimea autohtonă şi cea de pe Dîmboviţa propunem: Anual pe data de 27 martie să înscenăm la Chişinău şi Strasburg „Hora Harapnicului Românesk”. La sfîrşitul manifestării cu participarea „jandarilor romîni şi a ţăranilor torturaţi şi biciuiţi”, harapnicile, cătuşele pentru mîini şi pentru picioare, ouăle fierbinţi dar şi alte scule destinate torturii însoţite de materialul Istoria Interzisă a Moldovei capitolul „unirea” tradus în mai multe limbi, le transmitem parlamentarilor europeni, mass mediei europene dar şi trecătorilor.

În sala de judecată.
-Acuzat! Pentru ce te-a schilodit jandarmul?
-Apu, jandariu mo pus sî cînt cînticu „romînul e de toţi iubit”.
-Şi de ce n-ai cîntat?
-Am cîntat d-nule judecători.
-Ea cîntă, ce-ai cîntat?
„Romînu e de toţi iubit, jugu lui pi ochi îni esî,
Măi?! da cari drac l-o zămîslit, bagalaş eu în ... zăstrea măsî.”
-A-jun-ge! La oc-nă cu el. La ocnă!

Mintea moldoveanului cea de pe urmă...
...Domnilor, sîntem trădătorii intereselor ţărănimii. Nu am îndreptăţit acele speranţe care au fost puse asupra noastră. Pare că despre pămînt şi libertate nu poate fi vorba! Toate cuceririle sacre ale Revoluţii Ruse le-am înmormîntat. În ce mă priveşte, voi spune că mă căiesc foarte mult despre fapta mea. Cine m-a condus pe mine nu cunosc...Eu nu am linişte, mă mustră cuge-tul ştiind că tovarăşii mei care au procedat în mod cinstit şi just, mă vor privi ca pe un trădător... (deputatul Cogîrlo) ...Fapta noastră a fost silită, am fost ameninţaţi de jandarmii români. La şedinţa fracţiei au sosit jandarmii şi cînd mergea votarea am fost cuprinşi de o frică colosală, sălbătăcească şi pentru copii, care poate vor rămînea fără pîine... (Deputatul Marchitan). Cînd am aflat că Parlamentul a votat alipirea de România, înaintea ochilor mei au apărut toţi oamenii care şi-au dat toată via-ţa lor revoluţiei. Înaintea ochilor mei au apărut toţi oamenii care au putrezit prin închisorile Siberiei... Eu aud mustrarea lor, că noi am dat aşa de uşor toate acele cuceriri mari, pentru care ei au sacrificat viaţa lor. (deputatul Savciuc)

--------------------------- 1940 ----------------------------
...Pactu ista dispri cari la noi de la o vremi încoaci sî grăeşti (Ribentrop-Molotov) pi mini m-o prins sub Cernăuţ. Eu iaram în armata romînă di vre-o două luni mobilizat. Pintri noi deamu sî auză că vin ruşî. Ţîn minti cum v-o cîţ-va ofiţări di armată s-o luat la clanţ pintru cî nu ştieu ci sî facî. Unu s-o pornit să-şi evacueză familia, altu o început a strîga că are să-l dăe la tribunal a triilea o tras focuri di armă în sus şî o ordonat „alinierea”. Am întrat noi v-o 20 di soldaţ în Cernăuţ cu ofiţăriu înainti, trebue sî agiungem la comandament. Cîn colo din faţa înspri noi, vineu fuga mai mulţ soldaţ romîni, cari rupţ, cari bătuţ da tăţ dizar-maţ. Un ofiţări cari iara cu dînşî o strîgat să ne retrăgem. De-odat am văzut lumi, cari şî cu ci în mînă, cari cu armi, cari cu chetri. A douza ni-o spus cî cîţ-va soldaţ romîni o fost uciş, da pi altu lu dizbracat şî lu îneacat întro rîpă. Mai mulţ o fost răniţ şi bătuţ di lumi. Cîn ruşî o întrat în Cernăuţ eu şî încă doi soldaţ iaram aproapi di Suceava. V-o dou zîli şî noaptea, pin păduri, am mers înspri Prut, şî iar v-o două zîli pîn la Glodeni. Cîn am agiuns la Glodeni, ruşî deamu iarau acolo...

Iului Maniu, către Ion Antonesku (18 iulie 1941)
Regimurile anterioare afară de cel naţional-ţărănesc au privit Basarabia şi Bucovina ca pe o colonie şi le-au încătuşat întru-n sistem centrist care a împedicat orice posibilitate de autoadministrare. Cele două provincii au fost inundate de funcţionari din regat necunuscători ai oamenilor de acolo. Aceştea s-au prefăcut în adevăraţi satrapi ai populaţiei şi au stîrnit numeroase ne-mulţumiri... Au fost desigur şi oameni de treabă dar cei răi au compromis şi pe cei buni. Ei au fost aceia care au făcut ca denu-mirea de regăţeni să devie odioasă şi timp de două decenii provinciile în bună parte s-au înstrăinat în loc să se închege suflete-şte complet cu Ţara.

Români! Vă ordon, treceţi Prutul! (Ion Antonesku, criminal de război)
...Poporul român se înăbuşă în graniţele sale şi îşi depune toate eforturile pentru a putea răsufla... însă pentru a avea o astfel de posibilitate el trebue să-şi mute graniţile la porţile Asiei... (Gazeta „Viaţa” Bucureşti 1942)

...Erau răi măi... Moş Alisandru frateli lu tata ave pămînt, ave doi cai, vaci, oi... Ave el o iapă şî un harmasari că nu-ţ putei rupi ochii di la dînşîi, aşă di frumoş iarau. Romîni o întrat în ogradă şi io spus lu moş Alisandru să înhămi aiştea doi cai la căruţă pintru ai lua pi front. Îi lasau numa mînzu cari ave ceava mai mult di- un an, un an şî giumatati, c-am aşă. El nu sî da niş în ruptu capulu sî dăi amîndoi cai. S-o luat la sfadă. În sfada ceia moş Alisandru li-o zîs că „ţîganii di şa-tră şî acia au mă-sură...” Apu întăi l-o bătut cî nu sî cunoşte cinei dupa aceia l-o rîdicat şi l-o pus cu pînticili pi un taraş gros cari iara un fel di grindă la grajdi, l-o liagat în aşă fel cî nu agiunge niş cu cioarli la pămînt şi nici cu mînli di ceva să sî apuci. Nu sî aprochie ni-mea, tăt mahalaua s-o spăriet, o fugit care şî încotro. Tucma sara cîn o înoptat tata s-o dus şî lo dizleagat. O gogit el v-o două săptămîni şî o murit. Nu ave dî undi scapa, o făcut un rîs dintrînsu. Pin 72 niam luat televizor. Tata mai vine sî să uiti. Odată romîni grăeu „cît dî omănos şî primitor esti romînu.” Ţîn minti tata atunci o zîs: Apu noi moldovenii, romîni buni în viaţa noastră încă n-am văzut, şî i s-o împlut ochii cu lăcrîni. Eu am înţăles ci-l doari... (De la lume adunate)
…Măi băeţ! Eu am făcut la romîn şî şcoala la romîn şî armata. Pin ce-an trecut apu nu vă spun pentru că şî părinţî voştri prin tăti aestea o trecut şî cred cî v-o povestit. Oi spuni cî cînd m-o luat la armată, am crezut că la dînşîi îi tot aşă ca la noi. Numai că acolo am văzut cu tătu altă lumi. Noi din sac şî din cămeşî di cîlţ nu işăm, da acolo am văzut lumi îmbracată, barbaţ cum sî spuni amu „la patru ace”, da doamnili, c-am ninunati da cu pălării cu umbreli ca sî nu li ardî soarli... Undi s-o mai văzut la noi, sărăcii... nu eara u fleandur sîţ cîrcheşti izmenili. Acolo jandariu băte la poarta omulu cu „săru mîna” şi dacî omui dischi-de sî întri în ogradă apu întra, da dacî nu, apu nu-l mai videi... Cu a lor iarau inteleghenţ da cu noi, mamă dragă... Di ci aşă di tari romîni nu ni videu în ochi, di ci aşă di tari ni urău, nuştiu..? Încî multî vremi a sîi curgî lu Băsesku lacrima din ochiu cial chior dupa basarabia. Basarabia li-o fost mana vacii. Romînu o papat ii ghinişor din pînica noastră... (De la lume adunate)

În 1935 „fraţii romîni” au închis singurul teatru din „basarabia dragă”. Se zice că în ’41, după ce aceştea din nou au dat pe nepoftite în Moldova, actorul Mihai Bădichianu s-a adresat prim ministrului Imperial-muntenesc cu rugămintea ca acesta să anuleze hotărîrea din 1935.

-Preferi să joci comedie s-au ceva mai dramatic d-mle Bădichianu?
-Prefer tragedia d-mle ministru imperial.
-O-o-o, ce sumru d-mle... Da care-i sursa de inspiraţie d-mle?
-Biciul şi cătuşele d-mle ministru imperial.
-Sunt o emoţie?
-Mai degrabă o regulă d-mle ministru imperial...

...Romînii făceu concentrări. Ni mobilizau pi două, trii luni de zîle uneori şî mai pi mult. Ii zîc cî Stalin ne-o dus în Siberia să lucrăm digeaba. La romîn taman aşă era. Tăti concentrărili cari o fost, da o fost multi, asta era muncă în folosu regatulu. Cîn so început războiu, m-o dus în Transnistria. Erau mai multe fîntîni pe care noi cîţiva mobilizaţi li păzăm ca nu cumva cineava sî otrăgească apa. Mare prăpăd o făcut romînii din jdani. Cînd m-am întors di-acolo apu mult timp am gîndit la ceia ce-am vă-zut şi am zîs că romînii, că naţia asta de om nu are dreptu să trăiască pi faţa pămîntululu. Trăgeu în om ca în gită, omu era ucis cu o păliturî în cap pîntru nica. Li rupeu mînli, cioarele ca pi strujăni... Copchili tinereli di tăt erau luati, pîngăriti şî ucisî... Lumea de-acolo, di pi loc tot o avut mult di îndurat. Mulţi lepădau casîlişi fugeu undii duceu ochii. În viaţa me mai mare bă-tae de gioc faţă de fiinţă omenească n-am văzut... Amu iia strîgă „noi sîntem romîni”. Noi fără ca ei sî strîgi ştim cî-s romîni. Ii nu odat o arătat cîs romîni, oamni cari pi timpu războiulu îngropau lumea di gii în pămînt. (De la lume adu)
...Eu m-am născut la Cahul da mă ţîn mimti la Izmail. Cînd avem vre-o doi, trei ani am trecut cu traiu la Izmail. Pi urmă iar am trecut cu traiu la Cahil. În ’45 am venit la Chişinău da în ’52 la Bălţ. La război tata o luptat în armata romîneaskă. În ’43 mama o fost chemată la comisariat unde o fost înştienţată că tata s-o perdut fără veste. Îmi aduc aminti avem un vecin care în tăţi anii de război pe un vapor, pe o barjă cum îi mai spuni, zi şî noapte cărau ave-rea luată de la oameni. Pe acolo pe unde romîni cu războiu treceu ca lăcustili tăt curăţău. Aduceu, cum să zîc, furtu ista îl aduceu la Odesa, da deamu din Odesa încăr-cau şi duceu în porturli din romînia. Vacili, turmili di oi erau mînati în romînia di multi ori chiar pi drumu di lîngî casa undi trăem noi. Amu uitaţîva cî Antonesku îi erou. Antonesku nu ari cum sî nu cii erou, pintru că romîni nişodată n-o trăit mai bini ca în anii războiului. Antonesku patru ani o îmbracat şi o hrănit romînia din averea luată di la ucraineni di la moldoveni. Cea-uşesku i-o pus la muncî, da sî vede că nu le-o priit di s-o supărat aşă di tare pi dînsu... (De la lume adunate)

În sala de judecată.
-Acuzat! Pentru ce te-a schilodit jandarmul?
-Apu, jandariu m-o pus să cînt cîntecu „cei mai iubiţi dintre romîni”.
-Şi de ce n-ai cîntat?
-Am cîntat d-nule judecători.
-Ea cîntă, ce-ai cîntat?
-„Cei mai iubiţi dintre romîni, aiştea sîntem noi, mămucă,
Pradaţ, bătuţ, şî schilodiţ, de domn jandarm romîn Măciucă”.
-A-jun-ge! La zid cu el! La zid!

În ”41 tata o refuzat să meargă în armata romîneaskă. Pentru dînsu a mergi la război însamna a mergi împotriva lui Dumne-zău. Tăţi martorii lui Ehova printri cari şî părinţîi mei o fost închişi întru-n beci răci şî întunecos. Zî şî noapti îi băteu fără nilă ca să se lepedi de Ehova. Cîţiva oameni n-o rezistat chinurilor şî s-o dat mobilizaţ. Drept că nu i-o trimăs pi front da io dus în romînia la tăet păduri şî la cosît fin. Mama sarmana, romîni noaptea, în batai di joc o priponeu ca pi animal într-o groapă în frig în ploai, da zăua o închideu întru-n grajdi părăsît. O ţîneu acolo pintru ca să se lăsî di credinţă şi sîi ciară lu tata să se lepe-de di Ehova. Cînd o venit acasă apu ave pi cap cîteva locuri undi nu era niş un cir di chicî. Jandarii o apucatu di chică şî o bă-tuto cu capu di păreţ pînă cînd i-o zmuls tătî chica din cap... (De la lume adunate)
...La romîn era strogo tari, mai ales dupa ce-o venit iar în 41. La noi pi acii la care ruşîi le-o dat nişte posturi apu i-o împuşcat pi loc. Pi mulţi i-o luat i-o chisat i-o faramat acolo o şî murit, în închisori. Da ca să bage frica în lumi apu puneu la păreti băeţ tineri şi trăgeu focuri de armă pi deasupra capulu, ră-cne lumea... Tăti cărţile în limba rusă trebueu dusî la postu de jandari, la foc. Doamni fereşti sî-ţi găsit o carti, ti băte pînă ti lăsa lat. Pi ucraineni terei băteu... La şcoală ii nu aveu dreptu să grăiască în limba lor. Dacă sî scăpa unu cu un cuvînt apu îl băte pînă sî chişă. Iaca vez noi moldivenii grăim aşă ca moldovenii da ucrai-neni, nuştiu dacă i-ai auzît, da atunci grăeu curat romîneşti, oltineşti. Ucrainenii şî amu cîn zîc „dumnezeii mătii” apu nu ca noi moldovenii da curat cum o auzît din gura romînulu. Iaca dupa ci ruşî o fugărit romîni apu ucraineni n-o mai grăit „limba noastră cea romînă”. Romînii i-o învăţat pe ucraineni limba în aşă fel, (prin aşa metode) ca aiştea nişodată sî n-o grăiască, poati numa cîn îi blastîmî... Noi am fost roghi lor am fost un fel di colonii la romîni. (De la lume adunate)
...Noi opt persoane am făcut un pas înainte şi am spus că nu vrem să participăm la război, că ocupăm o poziţie neutră. Ne-au arestat, ne-au dus la postul de jandarmi unde ne-au bătut cu cruzime. Pe un ger puternic pe noi legaţi unii de alţii cu lanţuri de fier timp de trei săptămîni ne-au mînat 140 de km. Fără să ne deie apă şi mîncare. La fiecare post de jandarmi, dar în calea noastră au fost 13 astfel de posturi, eram bătuţi cu sălbătăcie şi se făcea asta pentru ca locuitorii satelor respective să ştie ce-i aşteaptă în cazul în care au de gînd să-l slujească pe Dumnezeu şi nu armatei romîne. Peste o lună de zile ne-au judecat pe 25 de ani de catorgă. După ce ruşii ne-au eliberat din lagăr tot ei în ’51 ne-au dus în Siberia şi tot pe 25 de ani. (Revista „Turnul de veghe”)
În sala de judecată.
-Acuzat! De ce te-a schilodit jandarmul?
-Apu, atunci cîn pi alături trece regili, jandariu m-o pus să strîg „Trăiască Regele”.
-Şi de ce n-ai strigat?
-Am stîgat d-nule judecători.
-Ea strigă, ce-ai strigat?
-„Trăiască regele Mihai! Sî cii suveran la masă,
Mîncari? Aşă ca la noi, basarabeană, sănătoasă,
Măligă, ciapă ş-usturoi, sî-i cii burta cît mai grasă”.
-A-jun-ge. În groapa cu var! În groapă!

Pe timpul cînd coroana regatului era purtată de regele Imperiului muntenilor, mihai-Călăul, prin decretul guvernamental nr. 552, Bukarestul a legalizat pe teritorilul Moldovei de Est, tortura, pedeapsa corporală şi execuţiile în public. (La o adică, dacă „toţi sîntem romîni” de ce decretul respectiv nu a cuprins toată romînia da a cuprins numai „mult iubita basarabie?”). Se zice că peste ani de zile, la ceremonia de deschidere a cimitirulului „eroilor romîni” de la Ţiganca în faţa ex-regelui Mihai ca din senin a apărut un moşneguţ care s-a apucat să-i arate acestuia urmele torturilor pe care le avea pe corp încă de pe timpurile cînd „basarabia ducea o veaţă înfloritoare în sînul patriei-mume”, cerîndui „suveranului” să-şi ceară scuze pentru sălbătăcia regimului pe care încă îl reprezintă.
-Moşu! Matale ştii carte?
-Cum să nu? Că doar la romîn am învăţat… da romînu ştii matale, pi cini carti o învaţat apu n-o mai uitat...
-Ia citeşte ce scrie pă crucea aea?
-În me-mo-ria ero-i-lor ca-re s-au îm-plut de glo-ri-e…
-Ai înţeles ceva moşu?
-Tăt am înţăles!
-Ce-ai înţeles?
-Am înţeles că trupul neu poartă mărturiili gii a ostaşului-erou romîn
-Apăi dacă nu erau aceste dovezi pe trupul matale, ce era să scriu pe cruce moşu?

Către urmaşii monarhiei Imperiului Valah-muntenesk-mascat-romînia
Străini! În 1918 în baza Decretului cu nr 1626, regele Ferdinant a anulat toate drepturile şi libertăţile poporului moldovenesc din Moldova. În acele zile de „mari trăiri romîneşti”, „suflarea romîneaskă a marei naţiuni romîne” în persoana regelui Ferdi-nant a adus pe capul moldovenilor acele „zile de neuitat, de unitate de neam, de viaţă înfloritoare romîneaskă, de extaz şi feri-cire” care a durat 25 de ani de zile (1918-1944). Timp de 25 de ani armata şi jandarmeria munteanromînă a ţinut populaţia din Moldova de Est în stare de război continu. 25 de ani de sălbătăcie munteneaskă a amprentat patria-mumă cu firul ghiciului cu fierul înferbîntat cu cătuşele şi lanţurile reci şi grele trupul moldoveanului. Dumnezeu să vă ierte! Noi moldovenii, nici în mormînt! Cu plecăciuni dișalate pînă la fundul principesei Margareta! A puţit frumos…

Holocaustul – evreilor! Averea – muntenilor!
Pe data de 3-05-’41 a fost creat centrul naţional de romînizare cu scopul exproprierii interprinderilor evreilor şi atrebuirii ace-stor interprinderi capitaliştilor romîni care sprigineau dictatura fascistă. „Eu mă pronunţ pentru migrarea forţată a tuturor ele-mentelor evrieşti din Basarabia şi Bukovina. Ele trebue să fie aruncate peste hotare. La fel trebue de procedat şi cu elementele ucrainene. Nu mă interesează dacă v-om intra în istorie ca barbari, dacă e nevoie, trageţi cu mitralierele...” (Ion Antonesku).

...Cînd o venit războiu apu eu avem 14 ani. Noi atuncia trăem nu diparti di gara feroviară. Lîngî noi erau două familii di jdani. Undeava vre-o 10-12 persoani. Ţîn mini erau două fetnigeli c-am di sama me, şî erau aşă di frumoasî... Romîni o întrat în ograda, of Doamne, aşă c-am pe la oara noauă, zăci dimineaţa. Cîn vineu pi drum încă, apu îl aduceu în bătăi pi Moşa, aşăi zîceu stăpînului casîi. Vre-o şăsî, şăpti soldaţ romîni îi trăgeu care cu pumni, cari cu chicioareli, iara tăt plin di sîngi. I-o scos pi tăţ din casă, răcneu copchii ciia, pi fetili celea li întindeu, li rupeu... în grabă i-o scos şi io dus cî nu i-am mai văzut... V-o cîtiva zîli o carat romîni cu căruţîli averea jdanilor din mahalaua noastră... Era mobilă bună, aveu aşt

Яндекс.Метрика