Seceta şi foametea

 

PLATFORMA CIVICĂ
MOLDOVA MARE

подробнее >>>

Seceta şi foametea

În bună parte, procesele ce se desfăşurau în agricultură în anii 1945-1950 în raioanele din dreapta Nistrului repetau pe cele ce avuseseră loc în stînga Nistrului în anii 30.
Concomitent cu împroprietărirea (împăpîntenirea) ţăranilor lua amploare campania de desproprietărire.
Astfel, în primii ani de după biruinţă mai bine de 140.000 de gospodării ţărăneşti fără pămînt sau cu puţin pămînt au fost împămîntenite li s-au dat de la stat în folosinţă gratuită 245.000 de hectare de pămînt.
În 1947 au fost scutite de impozitul agricol circa 38% din gospodăriile din raioanele din dreapta Nistrului, în anii 1945-1947 de diferite înlesniri impozitare se bucurau pînă la 62% din gospodăriile ţărăneşti.
Totodată, pe diferite căi, se impunea colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti, “băgarea Iorîn colhoz".
Tăranul, căruia abia de cîteva luni i s-a dat pămînt, era constrîns să-I “dea în colhoz”. La începutul anului 1946 în republică erau 226 de colhozuri, 56 sovhozuri, 68 SMT (Staţii de maşini şi tractoare).
Lipsa de unelte agricole, de forţă de tracţiune (rechiziţionată cînd de o armată, cînd de alta), de seminţele trebuincioase au făcut ca volumul producţiei agricole în anii 1944-1945 să fie foarte mic:. Iarna 1945/1946 a fost cu puţin omăt, iar primăvara şi vara au căzut puţine ploi.
Seceta-una din cele mai straşnice a spulberat ultima nădejde de a mai recolta ceva. Impozitele în natură (““postavca”,“fond Crasnoi Armif') rămîneau a fi achitate de ţăranii rămaşi unul la unul cu pămîntul împietrit.
A început foametea. În urma subnutriţiei îndelungate, epidemiilor de tifos, de malarie, mortalitatea lua proporţii înspăimîntătoare.
Reducerea la jumătate a impozitelor în natură (“hlebozagotovki”), anularea dării “în fondul Armatei Roşii” erau doar paliative întîrziate. Situaţia tragică se agrava pe zi ce trecea.
Conducerea partinică, sovietică a republicii şi au arătat totala impotenţă: n-au avut bărbăţie, curaj politic şi spirit cetăţenesc să tragă la timp semnalul de alarmă, să ceară în mod categoric de la Centru măsuri urgente de salvare a populaţiei. Abia la 21 decembrie 1946 conducerea republicii s-a adresat lui I.V.Stalin după ajutor.
Republicii i-au fost repartizate 24.000 de tone de cereale, au fost organizate 500 de puncte de alimentaţie (puteau servi într-un schimb 100.000 de înfometaţi). Era prea puţin.
În februarie 1947 populaţia Moldovei era în prag de totală disperare. Conducerea republicii nu mai stăpînea situaţia. Este semnificativ şi, oricum-surprinzător că nu conducerea partinică & republicii a alarmat organele puterii centrale despre situaţia tragică reală, ci NKVD-ul a atras în repetate rînduri atenţia Moscovei asupra tragediei din Moldova.
În “Informaţia (strict secretă) 3 MAI (Ministerul Afacerilor Interne ) cu privire la situaţia alimentară grea din RSS Moldovenească din 19.12 1946 se constată:
“În rezultatul ocupaţiei germane - române şi secetei din anii 1945-1946 situaţia alimentară a populaţiei RSS Moldoveneşti astăzi este extrem de grea, mai ales a ţărănimii din judeţele Chişinău, Bender, Cahul și parţial din judeţele Orhei şi Bălţi.
Dacă în cel mai apropiat timp nu se va acorda populaţiei ajutorul alimentar corespunzător,“ …primul rînd celei din judeţele enumerate, situaţia va deveni catastrofală.
La 10.12.1946 printre ţăranii republicii se enumerau 30.043 distrofici, inclusiv copii - 18. 570, pejudeţe:

Chişinău - 13, 717
Bender - 9. 301
Cahul - 6755
Orhei - 920

Creşte brusc mortalitatea populaţiei: oamenii mor în sate, pe drumuri, în oraşe. În octombrie 1945 mortalitatea era de 3. 993 de oameni, în octombrie 1946 - 5714 oameni, iar în raport cu septembrie 1946 a crescut cu 1110 oameni. .. În raionul Comrat, judeţul Bender, numai în octombrie în rezultatul subnutriţiei au murit 269 de oameni, inclusiv 115 copii. ..
Din cauza greutăţilor de ordin alimentar, se răspîndesc dispoziţiile emigraţioniste.
Potrivit unor date incomplete pe parcursul a 11 luni a anului curent & fost reţinuţi în tentativa de a emigra în România 189 de locuitori ai Republicii Moldova, au trecut graniţa în România 20 de oameni.
Din 209 oameni care din cauză subnutriţiei se refugiau peste hotare, au fost prinşi 130...
Raportînd cele expuse la dispoziţia Dvs., din partea mea aş socoti oportun ca despre situaţia alimentară grea din RSS Moldovenească să fue informate organele guvernamentale unionale corespunzătoare.
Ministrul Afacerilor Interne al RSS Moldoveneşti Tutuşkin. Abia la 25 decembrie 1946 această informaţie zguduitoare a nimerit Ia I.V.Stalin.
Astfel, organele NKVD-ului au fost acele care au alarmat organele centrale moscovite despre tragedia ce cuprindea Moldova, iar nu conducerea ei partinică. Alte numeroase şi cutrmurăroare informaţii de acest gen sînt reproduse … lucrările istoricilor V. Beniuc şi V. Pasat.
În aceste imprejurări Guvernul Sovietici a trimis … RSS Moldovenească pe A. N. Cosîghin, vicepreşedintele Sovietului Miniştriloral URSS. Sosind la Chişinău cu un grup de experţi şi specialişti, A.N. Cosîghin a luat, de fapt, asupra sa conducerea republicii.
În Moldova urgent au fost aduse 366.000 de puduri de făină, s-a lărgit reţeaua de puncte de alimentaţie, de instituţii medicale pentru tratarea bolnavilor de distrofie.
Republicii i-au fost alocate suplimentar finanţe, i s-au repartizat supra celor prevăzute carburanţi, furaje, seminţe ş.a.
Efectele benefice s-au făcut simţite abia în martie 1947: numărul bolnavilor de distrofie a început să scadă, dar s-a menţinut înalt pînă la sfîrşitul verii, cînd au început a se coace spicoasele.
A fost însă nevoie de vreme îndelungată, de muncă şi de tare multă omenie pînă populaţia republicii şi-a putut reveni.
Poporul multinaţional al Moldovei trebuie să fie recunoscător pe vecie lui Alexei Nicolaevici Cosîghin, care a salvat sute de mii de cetăţeni ai republicii de la peire.
Ar fi cinstit şi crestineste să i se ridice un monument spre veşnică pomenire. De neînchipuit: darîn capitala Republicii Moldova nu există nici măcar o stradelă care să poarte numele acestui om care a avut un suflet generos, cu multă bunătate şi receptive la suferinţele altora.
Tărănimea Republicii nu-şi revenise bine din cele cîte a tras în 1946 - 1947, că a început să fie constrînsă să se “dea în colhoz”.
Către sfîrşitul anului 1948 intraseră în colhozuri 91.000 de gospodării - a cincea parte din cele din raioanele din dreapta Nistrului.
Se evidenţia o anumită stratificare socială a agricultorilor.
O parte din ţăranii împroprietăriţi de puterea sovietică s-au dovedit a fi mai inventivi, mai întreprinzători, mai gospodari: au prof urat inventar bun, aveau cîte 2-3 cai, lucrau cu tragere de inimă nadelurile proprii.
Evident recoltau şi roadă mai bună,trăiau mai bine. Aceştia erau “culaci”. Alţii, mai greu, dar se discurcau totuşi.
Aceştia erau “mijlocaşi” (seredneaki). Ceilalţi, deşi erau împroprităriţi, cum au fost aşa au şi rămas - săraci.
Desigur serednecii - mijlocaşii şi, mai ales “culacii” nu se prea trăgeau în colhoz. ..
Autorităţile republicane, în loc să desfăşoare o muncă de lămurire, de convingere, au găsit că-i mai uşor să-i izoleze pe aşa-zişii “culaci” îndărătnici. De altfel nu numai pe aceştia. În atomosfera de suspectare totală din acei ani, stimulată de autorităţi, au fost trecutţi în “condicele negre” toţi acei care, într-un fel sau altul, au colaborat (ori au fost declaraţi că ar fn "colaborat'”) cu administraţia românească de ocupaţie.
La 17.03.1949 secretarul CC al PC din Moldova N.Covali şi preşedintele Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti GhRudi au adresat “preşedintelui Sovietului Miniştrilor al URSS I.V.Stalin rugămintea Biroului CC al PC din Moldova, a SM al RSSM cu privire la permisiunea de & deporta din republică culacii şi alte elemente antisovietice".
Să urmărim cu luare aminte cum au derulat în 1949 evenimentele care alcătuiesc cele mai negre şi mai tragice pagini din istoria norodului moldovenesc.
17 ianuarie. Ministrul Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti I.Mordoveţ semnează informaţia Despre metodele şi formele de luptă ale elementelor culăceşti şi naţionaliste;
februarie. Preşedintele Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti G.Rudi,Secretarul CC al PC (b) din Moldova N.Covali adresează Iui I.Stalin, Preşedinte al Sovietului Miniştrilor al URSS, o scrisoare, prin care cer (!) majorarea (!) normelor de dări obligatoare în cereale la stat de către ţăranii individuali;
5-8 februarie. Congresul II al PC (b) din Moldova a stabilit drept sarcină principală a organizatiei republicane de partid - colectivizarea deplină a gospodăriilor ţărăneşti;
17 februarie. Ministrul Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti I.Mordoveţ informează instituţiile de resort din Moscova Despre panicularităţile culăcimii basarabene;
17 martie. Preşedintele Biroului CC al PC (b) din toată Uniunea pentru Republica Moldovenească V.Ivanov, Secretarul CC al PC (b) din Moldova N.Covali şi G.Rudi, Preşedintele Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, adresează lui I.V.Stalin, “Rugămintea de a permite să fie deportaţi din republică culacii şi alte elemente antisovietice”;
6 aprilie. Biroul politic al CC al PC (b) din toată Uniunea adoptă hotărîrea Despre deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneşti a culacilor, foştilor moşieri, mari negustori, a complicilor activi ai ocupanţilor germani, a persoanelor care au colaborat cu organele de poliţie germane şi române, a participanţilorpartidelor şi organizaţiilor profasciste a albgardiştilor, membrilor sectelor nelegale, precum şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus.

În acest înfiorător document se menţiona:

“.1 Hotărîrea de deporate este adoptată la propunerea Biroului CC al PC (b) din toată Uniunea pentru RSS Moldovenească, a CC al PC (b) din Moldova şi a Guvernului RSS Moldoveneşti. Trebuiau să fue deportate 11.280 de familii (40.850 de oameni).
2. DEPORTAREA persoanelor din categoriile sus - enumerate să se facă pe vecie în regiunile Kazahstanului'de Sud, Geambul şi Aktiubinsk ale RSS Kazahe, precum şi în ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni, Tomsk ale RSFSR. ..
4. În zonele de deportare să fie organizate comendaturi speciale ale Ministerului Afacerilor Interne ale URSS".
16 mai. Ministrul Securităţii de Stat al URSS elaborează “Instrucţiunea despre ordinea completării dosarelor privind deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneşti...” (a categoriilor menţionate în documentele precedente, de exemplu, din 6.04.1949);
11 iunie. Ministrul Afacerilor Interne al URSS S.Cruglov semnează un ordin “strict secret, de o deosebită importanţă" (N 00564) Despre luarea în primire, transportarea, repartizarea şi angajarea la lucru a deportaţilor din RSS Moldovenească:
“1 . DEPORTATII de pe teritoriul RSS Moldoveneşti sînt TRIMIŞI LA AŞEZARE PE VECIE în regiunile Kurgan (5000 de familii, 18.200 de oameni), Tiumeni (3280 de familii, 11.800 de oameni), Ircutsk (3000 de familii, 7200 de oameni), în ţinutul Altai (1000 de familii, 4000 de oameni)...”;
28 iunie. Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti adoptă hotărîrea Despre deportarea din RSS Moldovenească a familiilor culacilor, foştilor moşieri şi mari negustori prin care 1. “Se aprobau listele culacilor, foştilor moşieri şi mari negustori (total 11.342 de familii) prezentate de comitetele executive raionale şi orăşeneşti;
2. Listele să fie transmise Ministerului Securităţii de Stat al RSS Moldoveneşti (tov.Mordoveţ)”. . .;

30 iunie. Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti adoptă hotărîrea Despre confiscarea şi desfacerea averii persoanelor depodate de pe teritoriul RSS Moldoveneşti şi despre responsabilitatea pentru furtul şi irosirea ei. Documentul urma să fie adus la cunoştinţa preşedinţilor Comitetelor executive raionale şi orăşeneşti înainte de începerea Operaţiei “Sud” (“Operaţie “Tă”);
4 iulie. Ministrul Afacerilor Interne al RSS Moldoveneşti rapona Ministrului unional de interne: “lucrul pregătitor pentru luarea în primire şi transportarea din RSSM a culacilor, moşierilor, albgardiştilor şi naţionaliştilor s-a încheiat”;
8 iulie. Ministrul Securităţii de Stat a) RSS Moldoveneşti informa pe împuternicitul CC al PC (b) din toată Uniuhea M.Turkin despre desfăşurarea Operaţiei Sud: “Au fost încărcate în vagoane 11.001 familii, membri ai familiilor -33.255, bărbaţi - 8.303, femei - 12.803, copii - 10.519. Au fost trimise 23 de eşaloane. Se pregătesc să pornească 4 eşaloane. Ultimul urmează să plece la ora 18, 8.07.1949

12 iulie. Ministrul Securitţăţii de Stat al RSS Moldoveneşti informa pe N.Selivanovskii, ministru adjunct al securităţii de stat a URSS:

“Potrivit hotărîrii Guvemului Sovietic urmau să fie deportate peste hotarele Moldovei 11 .288 de familii de culaci, foşti moşieri, mari negustori, complici activi ai ocupanţilor germani, persoane care au colaborat cu organele de poliţie germano-române, participanţi ai organizaţiilor şi partidelor profasciste, albgardişti şi membri ai sectelor nelegale, total - 48.850 de deportaţi. ..
Operaţie de deportare a început la ora 2 în noaptea de 6 spre 7 iulie şi s-a terminat la ora 20, 7 iulie 1949. În total au fost deportate 11.293 de familii (deci şi aici au supraîmplinit planul, cu 5 familii), inclusive bărbaţi - 9.745, femei - 13.924, Copii - 11.381.
Pe 7- 8 iulie 1949 peste hotarele Moldovei au fost trimise 30 de eşaloane (1.573 de vagoane) cu deportaţi… La desfăşurarea Operaţiei “Sud” au participat 4.496 de persoane din Serviciul operativ,13.774 de soldaţi şi ofiţeri din unităţile Securităţii de Stat, 24.705 oameni din activul de grăniceri sovietici . . .
Au fost mobilizate 4.069 de camioane, inclusiv 2.563 de camioane din unităţile Districtelor militare Carpaţi şi Odesa . . . În general, operaţia de deportare din RSS Moldovenească a decurs destul de normal, fără cine ştie ce excese. ..
Au fost împuşcaţi 7 deportaţi, care au încercat să fugă, 4 au fost răniţi. .. Ministrul Securităţii de Stat al RSSM I.Mordoveţ. Împuternicitul Securităţii de Stat al URSS I.Ermi|in".
Aceasta e tot istorie. Istorie a noastră. . ..
Deportarea forţată a zeci de mii de oameni, inclusiv bătrîni, femei şi copii, “vina” cărora n-a fost examinată şi dovedită dejudecată, mînarea lor ca pe nişte vite în locuri străine a adus un prejudiciu enorm imaginii sistemului politic de conducere de tip stalinist, poporului rus, operaţia de deportare fiind atribuită de către cei fără vină osîndiţi, ruşilor.
Deportarea cu sila efectuată de unităţi militare(enkevediste) înarmate a zguduit Moldova, umplînd-o de lacrimi de jale, lăsînd însufletul oamenilor o rană veşnic sîngerîndă.
 
 

Яндекс.Метрика