Alecu Russo

 

PLATFORMA CIVICĂ
MOLDOVA MARE

подробнее >>>

Alecu Russo

Alecu Russo scriitor moldovean, prozator, eseist, memorialist și critic literar, ideolog al generației de la 1848.
Adept al revoluţiei de la 1848 şi al Unirii Principatelor Dunărene din 1859.
Alecu Russo s-a născut în familia unui boier Iancu Rusul, proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului, în Prodăneștii Vechi.
Mama lui Alecu Russo provenea din familia boierilor Donici.
Copilăria și-a petrecut-o la țară, în mijlocul țăranilor.
Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii in Elvetia.

După studiile din Elveția, își continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva, unde învață limbile franceză și germană.
Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum, în traducere.

Autor de proză memorialistică, cu incursiuni atrăgătoare în peisaj, legende, amintiri de la baştină, majoritatea scrise în limba franceză („Soveja”, „Amintiri”, „Piatra teiului”, „Stînca corbului”); de observaţii pertinente asupra realităţilor sociale autohtone („Iaşii şi locuitorii lui la 1810”).
Poemul în proză „Cîntarea României” (atribuit şi lui N. Bălcescu), elaborat în stilul „Cîntării cîntărilor” lui Solomon din „Sfînta Scriptură”, reproduce în versete cvasibiblice rezonanţele mesianice ale istoriei patriei, interpretată ca înşiruire ciclică a epocilor trecute.
E primul critic literar moldovean (studiul „Critica criticii”) în care se pune accent pe necesitatea dezvoltării literaturii naţionale, inspiraţia folclorică şi istorică, funcţia socială a artei, importanţa tradiţiei, valoarea creaţiei populare („Critica criticii", „Poezia poporală”); a criticat vehement curentele latiniste, italienizante, galomane („Studie moldovană”, „Cugetări”).
Piesele lui de teatru, care i-au cauzat exilul, nu s-au păstrat.
Opera lui a fost tradusă în moldoveneşte de V. Alecsandri.

Alecu Russo se stinge din viață la 5 februarie 1859 la Iași, lăsînd o urmă adîncă în literatura și dramaturgia națională.

FOTO 1.Mormântul lui Alecu Russo în Biserica Bărboi din Iaşi.

 
 

Яндекс.Метрика